Iesirea la rampa a guvernatorului Bancii Nationale, Mugur Isarescu, a spart tiparele obisnuite. Pentru prima data, cel care tine in mana haturile politicii monetare si-a depasit limitele de guvernator, dand un semnal clar in privinta unui subiect pana acum intangibil: evolutia cursului de schimb leu-dolar. Direct, asa cum nu ne-a obisnuit, Isarescu a apelat exclusiv la forta cuvintelor, intarind asteptarile privind deprecierea cursului leu-dolar. Ironia sortii, sustinerea puternica a dolarului de catre seful Bancii Centrale survine intr-un moment in care pe piata internationala moneda americana si-a plecat din nou capul in fata celei europene, sub povara problemelor cu care se confrunta economia SUA. Pe plan intern, moneda americana nu si-ar intari muschii daca piata ar fi lasata sa evolueze liber. Nu economia, ci slabiciunile ei, incapacitatea de a absorbi excesul de valuta de pe piata ar umfla artificial coama leului, ducand in jos pretul dolarului. Privind strict din acest unghi, interventia lui Isarescu "bate" impotriva curentului, a pietei. Acest fapt releva insa un adevar: suntem prea slabi pentru a avea o economie libera, conectata la pietele internationale. Problema fundamentala a BNR este, asa cum foarte precis a indicat-o Isarescu, aceea ca, "daca nivelul creditului in valuta si dolarizarea vor continua sa creasca, aria de influenta a politicii monetare se va restrange, iar economia romaneasca nu va mai fi influentata prin decizii de politica monetara ale BNR, ci se va misca dupa cum bate vantul pe pietele internationale". Altfel spus, economia Romaniei trebuie sa fie macar partial administrata deoarece nu poate supravietui lasata la voia pietei, si cu atat mai putin a celei internationale. Aceast fapt este demonstrat de insasi esenta mesajului guvernatorului BNR: temperam creditele in valuta si le stimulam pe cele in lei. Si asta in conditiile in care piata a cerut si, probabil, va mai cere credite in valuta. Poate BNR sa stavileasca acest fenomen prin simpla crestere a rezervelor minime obligatorii in valuta si scumpirea creditelor respective? Atat timp cat bancile dispun de valuta si vor exista suficient de multi doritori, vor da credite in valuta chiar si cu costuri mai mari. Iar cei care vor avea absoluta nevoie vor lua chiar si la un pret mai mare. Din interventia guvernatorului lipsesc, insa, cateva intrebari. De ce semnalul este tras tocmai acum, tinand cont ca tendintele "expansioniste" ale creditului in valuta nu s-au produs peste noapte? De unde aceasta frica de o depreciere brusca si puternica a cursului de schimb leu-dolar - care, desigur, ar lovi in buzunarele debitorilor si creditorilor ? Initiativa BNR este, oarecum, misterioasa daca ne gandim ca tot ea a anuntat oficial ca in 2002 urmareste o apreciere in termeni reali a leului (fata de un cos euro-dolar) cu 3-5 la suta. Cu o astfel de tinta "in brate", de ce s-ar fi temut bancile si cei care au luat credite? Unde este capcana de care vorbeste Isarescu? Situatia actuala este, in buna masura, rodul politicilor Bancii Nationale, care a incurajat cresterea creditului in valuta, lasand cursul leu-dolar sa picoteasca luni de zile. Or, pe fondul scaderii dobanzilor pe pietele internationale, intr-o piata cu exces de valuta si o economie in crestere, ceea ce s-a intamplat este absolut firesc. Argumentul guvernatorului privind prezumtiva usurinta cu care bancile ar putea da credite in valuta este, intr-un fel, surprinzator deoarece Banca Nationala dispune de suficiente mecanisme de supraveghere si control. In ultimele luni au fost emise doua norme prin care conditiile de creditare sunt inasprite, tocmai pentru a preveni actele de creditare haotica. De ce-i este frica atunci Bancii Nationale? Mesajul guvernatorului Isarescu dezvaluie, in plan secund, limitele institutiei pe care o conduce, scotand la iveala prapastia care s-a creat intre politica monetara si cea a guvernului. Practic, nu creditele in valuta sunt problema fundamentala a guvernatorului, ci inflatia, a carei scadere cu mult peste limitele prognozate a luat-o inaintea economiei, punand guvernul, bugetul, dar si utilitatile publice si alti mamuti nerestructurati intr-o postura dificila. Cu alte cuvinte, "ochind" inflatia, BNR le-a luat tovarasilor de la stat painea si cutitul, privandu-i de unicul lor mecanism de supravietuire. Interventia in forta a guvernatorului BNR in favoarea dolarului este o mana de ajutor data guvernului si o gura de oxigen pentru cei ramasi in urma cu productivitatea, carora le da posibilitatea sa-si "ajusteze" preturile. Ca intr-un joc de biliard, cursul leu-dolar este mingea alba in care Mugur Isarescu a lovit pentru a marca dintr-un foc: descurajarea creditelor in valuta si temperarea scaderii preturilor. Si pentru ca BNR si-a depasit limitele atributului sau fundamental - acela de stabilitate a preturilor - guvernatorul Isarescu trage acum de haturile politicilor monetare in asteptarea trasurii guvernului.
