Surse foarte bine informate de la Bruxelles vorbeau de mai multe saptamani despre o perspectiva de joc pe care, fara sa insiste in mod deosebit din motive usor de inteles, a pomenit-o si presedintele Basescu: Romania se afla printre tarile care ar putea candida
cu sanse mari la postul de Comisar pentru agricultura si dezvoltare rurala. Ca este intr-adevar asa, mi-a fost confirmat de surse multiple de la Bruxelles si, in acest caz, sansa Romaniei este echivalenta cu obtinerea unui atu strategic de prima
marime si care ne poate proiecta printre jucatorii a caror pozitie trebuie luata in calcul in orice mari negocieri la nivelul UE.
Sa vedem care este contextul in care se pune problema. In primul rand, trebuie reamintit faptul ca traditia numirilor in acest post-cheie in arhitectura politicilor europene a fost de a nu se alege niciodata un candidat din tarile mari, ci din cele mici sau mijlocii (cu o preferinta spre acestea din urma), asta din simplul motiv ca tarile mari sunt si cele mai importante beneficiare de fonduri din bugetul european. Iar fondurile respective acopera una dintre cele mai importante zone de dezvoltare in echilibrul politic, economic si social al UE, asta daca luam in considerare faptul ca aproximativ 56% din populatia din cele 27 de state membre traieste in zonele rurale care reprezinta nu mai putin de 91% din teritoriul UE! Iar fondurile alocate Politicii Agricole Comune reprezinta peste 40% din bugetul Uniunii Europene...
Vom reveni cu alta ocazie asupra dimensiunilor concrete ale politicii agricole europene, dar, acum, cred ca aspectul esential care trebuie avut in vedere este ca noua structura a Comisiei Europene va fi definitivata la mijlocul anului viitor, dupa alegerile europene de pe 10 iunie. Si asta se va petrece intr-un moment cu totul special, daca nu chiar unic in istoria UE, caci exact atunci apreciaza expertii ca se vor face simtite efectele maxime ale actualei foarte grave recesiuni economice. Unul dintre sectoarele care incep sa fie afectate foarte serios de deflatia economica este tocmai agricultura, primele masuri de urgenta fiind luate saptamana trecuta de ministrii agriculturii din tarile membre care au adoptat schimbari foarte serioase ale reglementarilor existente, intr-un efort dramatic de a reda speranta producatorilor agricoli.
Foarte important este acest sector si dintr-o alta perspectiva, despre care indeobste se vorbeste mai putin si doar in cercuri specializate: importanta strategica a stabilitatii sectorului agricol pentru pastrarea la un grad minimal de siguranta a independentei UE in ce priveste produsele alimentare
. Problema foarte serioasa deoarece, chiar in conditiile actuale de deflatie, pretul produselor agricole de baza poate sa scada, dar asta nu inseamna ca acelasi lucru se va intampla si in cazul pretului fortei de munca, foarte ridicat in tarile traditional mari producatoare din UE. Ceea ce expune Europa unei posibile amenintari foarte serioase de dependenta fata de alte zone geografice sau, in conditiile pietelor deschise de acum, ale unui veritabil asalt de produse super-ieftine, chiar la preturi
de dumping, achizitionate in conditiile in care, per ansamblu, posibilitatea de cumparare
este confruntata deja cu o scadere vizibila. Corelata cu actuala masiva dependenta energetica, o asemenea situatie ar putea deveni o sfidare strategica si o previzibila sursa de nelinisti sociale.
Romania se afla in competitie cu tari ca Cehia, Ungaria, Bulgaria, putin probabil Polonia. Totul depinde acum de doi factori: capacitatea de joc a diplomatiei noastre si, la fel de important, numele candidatului pe care, informal, Romania va trebui sa-l prezinte foarte curand la Bruxelles. Asta daca nu vrem sa se repete nefericita si extrem de penibila situatie in care am fost pusi in 2007 si in care, in lipsa de altceva, sub presiunea unor evenimente care deja se transformasera in criza, ne-am multumit cu Leonard Orban si portofoliul sau creat peste noapte. O alegere buna ar fi, intr-adevar, o sansa senzationala fructificata de Romania.
