Din motive dintre cele mai diferite, serioase, scandaloase, ridicole, presa, societatea civila si partidele au impins proiectul uninominalelor pana cand astazi avem ce avem. Un act normativ care, aparent, ii multumeste pe toti si, in realitate, starneste nenumarate aprehensiuni. Sa spunem ca, prin adoptarea unui sistem
uninominal, fie el si perfectibil, Romania a facut un pas inainte.
Alesii vor fi desemnati in mai mare masura de comunitatile din care fac parte, urmand sa fie dedicati acestora. Va exista un numar mai mic de partide politice, conducerile centrale dictand intr-o masura redusa comportamentul deputatilor si senatorilor. Este de presupus ca masinile de vot nu vor mai exista, ceea ce va conduce la o democratizare a Legislativului. Chiar atat de roz sa fie viitorul politic al romanilor? Nu cumva modul precipitat in care partidele parlamentare au inteles sa adopte acest sistem de vot uninominal ascunde in sine o periculoasa capcana? Eventual, chiar compromiterea noului sistem de vot? Nu cumva chiar acum, cand aplaudam marea realizare, se declanseaza o contrarevolutie de catifea? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, va trebui sa anticipam profilul moral, profesional si politic al viitorilor alesi.
Dar inainte de toate, vom analiza posibilele consecinte de alta natura ale mecanismului uninominal. Stim cu certitudine ca nu vom avea in Parlament, la capatul alegerilor din acest an, decat cel putin doua partide politice si cel mult cinci. O politica mai putin faramitata, vor declara partizanii acestui sistem de vot. O Romanie mult mai divizata, vor spune carcotasii. Dar si manipularea vietii politice, in ansamblu, de catre marii papusari depinde de numarul partidelor existente in Parlament. Cu cat sunt mai putine, cu atat diversele combinatii, aranjamente, lucraturi se diminueaza. Cel putin sub aspectul potentialului. Foarte bine, vor zice adeptii. Foarte rau, vor decreta cei care cred in caracterul versatil al politicii. Cei care vad in politica o arta a compromisului. In principiu, votul uninominal aduce in Parlament personalitati locale si centrale cunoscute, de regula chiar accentuate si mai putini oameni obisnuiti. Dar cea mai mare parte a activitatii parlamentare se desfasoara in comisii. O munca asidua nespectaculoasa si neconforma cu tipologia personalitatilor accentuate.
Vor fi parlamentarii pe care ii vom avea dupa aceste legislative diferiti de cei pe care i-am avut pana acum? Sau vor fi cam aceiasi? Iata o intrebare cardinala. Este adevarat ca, in principiu, sistemul uninominal inseamna ca fiecare comunitate va desemna pentru organismul
suprem al statului o persoana care a dovedit nu numai ca este dedicata interesului public local, ci si inteligenta, pricepere in politica si onestitate. Daca pornim de la teoria atat de des enuntata ca Parlamentul Romaniei trebuie reformat, in primul si in primul rand din perspectiva unei schimbari masive de stafeta legislativa, atunci ar trebui ca, la capatul alegerilor din acest an, sa descoperim o compozitie radical diferita a Camerei Deputatilor si Senatului. Cu totul si cu totul alti oameni. Care, pana de curand, nu s-au compromis in politica. Dar oare asa va fi?
Toate miscarile de culise care preced alegerile locale si legislative demonstreaza faptul ca "miezul tare" al partidelor politice se autoconserva. Intr-o forma sau alta, vom regasi aceleasi nume, de data aceasta in sistem uninominal. Pe masura ce se apropie momentul alegerilor locale, aceasta constatare devine tot mai evidenta. Vom descoperi nenumarati lideri de la Bucuresti "adoptati" peste noapte de catre organizatiile locale ale principalelor partide. Pe aceasta cale, ei vor fi alesi si vor reveni si in urmatorul Parlament. Vor exista, desigur, asa cum s-a intamplat de fiecare data, si nume noi. Vor fi viitori politicieni de anvergura sau "lautari" alesi pentru notorietatea lor locala? Ma tem ca reforma uninominalelor se poate transforma in compromiterea definitiva a acestui sistem. Intr-o contrarevolutie. De catifea.
