Angajaţii la stat îşi umflă salariile de trei-patru ori, cu ajutorul stimulentelor şi primelor. Funcţionarii primesc un procentaj din impozitele şi amenzile încasate, ajungând să câştige cât un manager de multinaţională. Cea mai mare parte a fondurilor suplimentare sunt alocate netransparent, rămânând ascunse de ochii contribuabililor, care le suportă.
Salariile angajaţilor din ministere ar trebui să fie, potrivit legii, între 500 şi 2.000 de lei. În realitate însă, un funcţionar încasează sume de câteva ori mai mari decât cele din cartea de muncă, graţie sistemului de sporuri, prime şi stimulente.
De exemplu, un comisar al Gărzii de Mediu din Tulcea a câştigat 78.000 de lei în 2006, potrivit declaraţiei de avere, în timp ce veniturile din salariul de bază ar fi trebuit să fie sub 18.000 de lei. La câştiguri similare pot ajunge şi angajaţii de la Garda Financiară, ANAF sau Protecţia Consumatorului. Printre cei mai câştigaţi în urma aplicării sistemului de stimulente sunt chiar angajaţii Ministerului Finanţelor, care obţin de aproape trei ori salariul de bază. Cel mai mult se îngroaşă salariul la nivel de director.
Principiul este că orice instituţie de stat căreia i s-a dat dreptul să perceapă amenzi beneficiază de 15% - 25% din încasări pentru „stimularea angajaţilor“. Şi aceasta deşi încasarea amenzilor şi a taxelor reprezintă atribuţia de bază a funcţionarilor respectivi. Cea mai mare problemă este lipsa de transparenţă, dar şi modul discreţionar în care stimulentele se alocă de către conducătorii departamentelor. Stimulentele reprezintă „grosul“ surselor din care sunt completate veniturile din salarii, depăşind, în majoritatea cazurilor, salariul din cartea de muncă. În plus
, acestea nici nu sunt impozitate la angajator, nefiind incluse în fondul de salarii. Pe lângă salariu şi stimulente, funcţionarii publici primesc şi majorări de vechime – până la 25% din veniturile de bază, sau de conducere – până la 55% din salariu, dar şi sporuri care ar face să zâmbească un angajator privat: sporul „de ecran“ (utilizarea mai mult de patru ore pe zi a calculatorului
), de radiaţii şi de folosire a limbilor străine. Iar la sfârşit de an, salariile pentru posturile bugetate, dar neocupate, se împart între angajaţii existenţi.
Fonduri deturnate din buget
Mai toţi funcţionarii din ministere şi din agenţiile cu atribuţii de control ajung să încaseze lunar cel puţin încă odată şi jumătate salariul de bază. Sumele sunt plătite din „fondurile de stimulente“, unde se virează procente bune din încasările statului. În acest domeniu, regulile de transparenţă a informaţiilor nu se aplică. Potrivit actelor normative care le reglementează, „fondurile de stimulente
se constituie în venituri extrabugetare“. Ceea ce înseamnă că nu apar în bugetul de stat. Reprezentanţilor FMI le-a fost la fel de greu să vadă detalii despre aceste stimulente, atunci când au încercat să afle dacă sunt cuprinse în calculul bugetelor şi ce impact au asupra deficitului. Câştigurile reale nu ies la lumină nici cu ajutorul declaraţiilor de avere.
Pe lângă efectul de umflare a salariilor, cu repercusiuni asupra consumului şi inflaţiei, sistemul de stimulente are şi alte efecte în detrimentul contribuabililor: funcţionarii caută cu orice preţ să dea amenzi. Constantin F., de 30 de ani, patronul unei microîntreprinderi, povesteşte că, în urmă cu câţiva ani, a primit o amendă pentru că plătise „mai mulţi bani“ în contul TVA. Deşi greşise în favoarea statului, amenda i-a fost aplicată de funcţionarii Administraţiei Financiare după ce au „constatat“ discrepanţele dintre chitanţa de la trezorerie şi documentele
contabile. „Este un conflict de interese. Funcţionarii doresc să găsească nereguli tocmai pentru a primi aceste stimulente, ca procente din amenzile încasate“, susţine avocatul Petru Buzescu.
