Luptele in noroi intre Basescu si Tariceanu urmaresc, probabil, sa concureze in ratingul televiziunilor emisiunile cu Andreea Marin si Mihaela Radulescu sau cu vrajitoarele care vad prin zid de la OTV. "Divertismentul" furnizat de politicieni, cu audienta indoielnica, este, insa, cea mai scumpa productie mondiala. El ii costa pe romani peste 9 milioane de euro zilnic, si asta socotind numai fondurile nerambursabile pe care UE s-a pregatit sa le acorde Romaniei incepand cu 1 ianuarie 2007. Lupta politica blocheaza, practic, administratia, raspunzatoare in cea mai mare parte de realizarea proiectelor ce pot fi finantate cu bani europeni. Si asa, Romania are, in termeni de performanta, o administratie mediocra.
Gherila politica o blocheaza de tot. S-ar putea spune ca publicul larg ar putea fi sacait cel mult de acest lucru. Cata vreme economia functioneaza, creditele pentru locuinta, masina sau televizor cu plasma se dau pe banda rulanta, nu ne intereseaza ce fac politicienii, decat daca privim meciul Basescu-Tariceanu ca pe un concurent la filmul cu Bruce Willis, care tot incearca sa moara si nu reuseste. Poate ca in Italia zilelor noastre, sau in America, sau in Germania, economia este cu adevarat independenta de politica. In Romania, inca nu. De exemplu, la nivel macro, se vorbeste ca fondurile de investitii si agentiile de rating sunt pe cale sa puna Bucurestiul pe stand-by. Investitiile straine directe nu vor mai atinge nivelul de anul trecut. BNR pomeneste despre o anumita presiune pe cursul leu-euro. De aici, o serie intreaga de parametri economici greu adusi de Mugur Isarescu la standarde europene ar putea sa o ia razna. In continuare,
la nivelul cetateanului obisnuit, aceste lucruri nu sunt vazute in legatura directa cu politicul si administratia. Poate ca un alt exemplu ar fi mai concludent. Numai in jurul Bucurestiului, pentru urmatorii doi ani, sunt in lucru sau sunt pe cale sa inceapa pana acum vreo 80 de noi cartiere, unele mici orasele-satelit.
E vorba despre mii si mii de apartamente, case, blocuri de birouri
si mall-uri. Firmele private vor investi peste 6 miliarde de euro in aceste constructii.
S-ar putea spune ca, in afara de betele in roate pe care administratia le pune in mod obisnuit realizarii oricarui proiect in Romania, mult rau nu se mai poate face. Ei bine, se poate. Aceste noi localitati nu sunt prevazute a fi racordate la retelele metropolitane de apa, canalizare, gaze
sau, pur si simplu, nu e prevazuta constructia de sosele incapatoare pentru accesul spre oras. Asta nu mai e treaba antreprenorilor, ci a alesilor locali, a celor care, in 17 ani, si-au aratat dincolo de vorbe masura competentei: 100 de kilometri de autostrada, Romania ocupand si la acest capitol ultimul loc in Europa. Acelasi fenomen se petrece in toate marile orase ale Romaniei, unde cresterea economica se face simtita. Prin legi aberante, politicul a blocat si mai mult o administratie in general incompetenta si dedata la coruptie. Noua lege a achizitiilor publice duce procedurile de licitatie la un termen de 450 de zile. La sfarsit, tot Euroconstruct sau UMB Spedition vor castiga. Dar, pentru a construi o sosea, mai au si ei nevoie de inca doi ani si inca vreo zece s-o tot repare. Spania, Portugalia, Grecia si, mai nou, Slovacia sau tarile baltice si-au folosit toata energia
dupa aderare pentru a pune in practica politici macro si a-si intari administratia astfel incat cetateanul sa beneficieze de civilizatie. Orice roman care are zece milioane de lei salariu in mana ar trebui sa stie ca inca zece milioane ii plateste pentru salariul presedintelui, al premierului, al parlamentarilor, al functionarilor publici si pentru a avea scoli, spitale, ordine si curatenie. In Romania de astazi, cu Europa de fata, tot ceea ce primeste in schimb este circul dezgustator de pe ecranele televizoarelor.
